Relația şcolii cu părinții

Familia trebuie să cunoască cel mai bine copilul şi, încă de la naştere, să trateze prioritar satisfacerea nevoilor de bază ale acestuia.

În calitatea sa de coterapeut părintele trebuie:

  – să-şi formeze abilitatea necesară pentru a înfrunta propriile dureri şi porniri agresive, fără a le răsfrânge asupra relaţiilor cu copilul;

  – să perceapă în mod realist ritmul de dezvoltare a copilului pentru a avea o imagine realistă;

  – să răsplătească copilul prin aprecieri, încurajări şi mulţumiri;

  – să se simtă partener al şcolii;

  – să contribuie la deciziile asupra educaţiei copiilor lor;

  – să înţeleagă şi să sprijine planurile de dezvoltare ale şcolii;

  – să admită nivelul de dezvoltare şi rata progresului intelectual pentru fiecare copil, în mod individual, aşa cum este el;

  – să se implice în organizarea activitaţilor extraşcolare.

Părintele, alături de specialist, trebuie să-şi ajute copilul şi să-l iubească pentru ceea ce este nu pentru ceea ce ar fi putut să fie.

La şcoală copilul este implicat în mai multe activităţi individuale sau de grup, activităţi pe care trebuie să le continue acasă. De aceea cel puţin unul din membrii familiei trebuie să frecventeze periodic şcoala pentru a cunoaşte o serie de activităţi şi utilitatea acestora.

Comunicarea părinţilor cu şcoala se realizează prin :

  – utilizarea zilnică a unui caiet de corespondenţă prin care se comunică; informaţiile necesare legate de programul şi comportamentul copilului

  – participarea la şedinţele semestriale pentru părinţi;

  – participarea la sesiunile de evaluare a copiilor şi la formularea obiectivelor de dezvoltare, cel puţin de două ori pe an;

  – realizarea de vizite la şcoală din proprie iniţiativă sau la invitaţia profesorilor;

  – acceptarea vizitei profesorilor şi terapeuţilor la domiciliul elevilor;

  – participarea la activtaţile şcolare didactice (asistarea la ore) şi terapeutice (prezenţa la activitaţile de hidroterapie şi hipoterapie), respectiv extraşcolare (participarea la excursii, serbări, vizite, cumpărături etc.);

  – participarea la activităţile ştiinţifice: cursuri, sesiuni de comunicări etc.

Şcoala, prin profesorii de care dispune, este datoare să extindă colaborarea cu familia la toate aspectele care pot contribui la realizarea unităţii de cerinţe şi acţiune pedagogică, în vederea îndeplinirii în comun a procesului de susţinere a copiilor cu dizabilităţi.