Ergoterapie

Ergoterapia stipulează procedee şi metode corespunzătoare tipurilor de activităţi practice. Aceste activităţi fac parte din viaţa cotidiană şi se desfăşoară în contextul performanţelor ocupaţionale (deprinderi de autoservire, comunicare, meserii, arte, jocuri, sporturi). Nivelul performanţelor ocupaţionale determină gradului de independenţă şi adaptabilitate a copilului.

În şcoala noastră ergoterapia este văzută ca o orientare spre ergonomizarea spaţiului în care elevul trăieşte. Mai exact, modificarea cărucioarelor cu rotile în funcţie de ritmul de creştere al elevilor, utilizarea unor instrumente adaptate de scris şi alimentare, utilizarea unor aparate de comunicare şi de igienizare.

Datorită specificului de diagnostic neuro-psiho-motric al elevilor şcolii noastre şi, în special, datorită sensului mai sus definit al ergoterapiei aplicate, activităţile ergoterapeutice sunt desfăşurate de către profesorii kinetoterapeuţi. Din anul şcolar 2004-2005 în şcoala noastră se aplică un curriculum de ergoterapie, conceput şi consolidat de către aceştia.

Această terapie se poate clasifica astfel:

• Ergoterapia recreativă – conţinând tehnici şi procedee atractive de caligrafie (scriere), desen, pictură, teatru de marionete, activitaţi şi jocuri sportive adaptate.
• Ergoterapia funcţională – tehnicile fiind structurate, dirijate şi controlate, în scopul realizării unor activitaţi de muncă, începând cu cele de bază (manipulare, modelare, asamblare) şi mergând până la profesii propriu-zise (legătoria, dactilografia, cartonajul)
• Ergoterapia prevocaţională – bazată pe posibilitaţile elevului, pentru orientarea către o ergoterapie practicată de specialişti (ergoterapeuţi), în ateliere şi centre specializate, dotate cu spaţii, materiale şi aparatură specifică. În această ultimă clasă poate fi inclusă şi ergoterapia preşcolară care, prin mijloace specifice, pregăteşte copilul pentru activitatea şcolară.

Obiectivele urmărite de ergoterapie, în cadrul recuperării psihomotricităţii persoanelor cu deficienţe psiho-neuro-motirii, se refera la:

1. Recuperarea capacităţilor de muncă, în vederea asigurării unei autonomii cât mai apropiate de normal, scurtându-se durata incapacităţii de muncă
2. Incadrarea/reîncadrarea profesională şi socială a persoanei (înţelegând aici şi pe cea şcolară)
3. Influenţarea pozitivă a procesului de maturizare, pornind de la stadiul infantil, ca o consecinţă a handicapului şi parcurgând stadiile până la atingerea nivelului vârstei cronologice (sau apropiat acesteia) a nivelului mintal, de pregătire şcolară, de experienţă adaptativă

Ergoterapia acţioneză asupra psihomotricităţii pe toate planurile, exersând spre normalitate componentele motrice, încrederea în posibilităţile proprii, îmbunătaţirea concentrării atenţiei, toate cu efecte benigne asupra personalităţii.

În afara celor de mai sus, ergoterapia, prin mijloacele folosite, determină efecte în ceea ce priveşte următoarele puncte de vedere:

• intelectual – are o influenţă normalizatoare, micşorează emotivitatea, elaborează energia potenţială, înlocuieşte tendinţele psihice dăunătoare, educă obiceiul de a lucra şi dă posibilitatea expresiei personale, dezvoltând iniţiativa;
• fizic – restaurează funcţiile aparatului neuromioartrokinetic, îmbunătăţeşte aportul de substanţe nutritive prin activarea circulaţiei sanguine şi a proceselor metabolice, îmbunătăţeşte viteza de reparaţie, măreşte rezistenţa la oboseală şi dezvoltă coordonarea;
• social – formează şi dezvoltă cooperarea şi responsabilitatea în cadrul grupului, oferind condiţii îmbunătăţite contactelor sociale;

   • economic – evidenţiază vocaţiile profesionale, fundamentând direcţiile de orientare profesională, creând obişnuinţe de muncă şi ajutând persoana cu deficienţe să contribue financiar la întreţinere.